Aplicații de acoperire cu foc

În ultimii ani, dezvoltarea diferitelor materiale și tehnologii de construcție a schimbat modul în care sunt proiectate clădirile. În loc să se concentreze asupra prescripțiilor de coduri, inginerii trebuie să aleagă între o varietate de măsuri pentru a asigura reducerea riscului de incendiu în clădiri sub niveluri specifice, numerice. Unul dintre principalele obiective ale proiectării atunci când se ia în considerare un accident de incendiu este stabilitatea structurală, care se obține prin asigurarea faptului că structura clădirii și-ar menține performanțele pentru timpul necesar evacuării ocupanților și pentru operațiunile sigure ale pompierilor.

Comportamentul la foc al structurilor de oțel

Printre altele, structurile din oțel sunt astăzi foarte apreciate pentru flexibilitatea lor, ceea ce permite introducerea diferitelor forme și inovații arhitecturale. Utilizarea obișnuită a unui astfel de material în structuri de clădiri complexe ridicate ridică o întrebare cu privire la rezistența sa la foc. De fapt, caracteristicile mecanice ale oțelului sunt puternic influențate de temperatură, cu un declin rapid la temperaturi relativ scăzute (400 – 600 C °).
De obicei, rezistența unei grinzi de oțel expuse la foc nu este mai mare de 30 de minute, o valoare cu mult sub 60 – 90 min generală necesară pentru a asigura stabilitatea structurală.

Tehnici de protecție împotriva incendiilor

Prin urmare, este important să protejați elementele structurale folosind tehnologii care le îmbunătățesc rezistența la foc Principalele tehnici de protecție a structurilor din oțel sunt acoperirile de protecție și plăcile de protecție împotriva incendiilor. În timp ce plăcile de incendiu îmbunătățesc considerabil performanța portantă, ele sunt adesea improprii pentru aplicații în care estetica și disponibilitatea suprafeței de pardoseală sunt preocupante. Prin urmare, acoperirea cu foc este din ce în ce mai utilizată ca mediu pentru obținerea rezistenței la foc necesare a structurilor, deoarece acestea nu reduc disponibilitatea suprafeței pardoselii, un factor important atât în ​​activitățile industriale, cât și în cele civile / rezidențiale. Când estetica este un punct esențial, ele permit combinarea suprafețelor de sticlă și a structurilor din oțel fără a reduce luminozitatea complexului cu panouri rezistente. Aceste vopsele pot fi la fel de bine utilizate în combinație cu panouri din lemn, ca în imaginea de mai jos:

Principalul dezavantaj al acoperiri de protecție împotriva incendiilor este că nu pot fi aplicate acolo unde FRL-ul necesar este prea mare, adică peste 90 de minute. De fapt, chiar dacă unele dintre ele sunt clasificate pentru o rezistență de 120 de minute, acestea trebuie aplicate corect (în mod normal în mai multe aplicații). Problema apare mai ales cu structurile lungi din oțel cu o rezistență foarte mică la foc și care necesită un nivel ridicat de protecție. În aceste cazuri, panourile de incendiu sunt alegerea preferabilă pentru a atinge o capacitate portantă ridicată. Unele acoperiri, în afară de utilizarea lor de bază ca protecție pentru creșterea FRL (Nivel de rezistență la foc), pot, de asemenea, să aibă caracteristici utile suplimentare, de exemplu, proprietăți de reducere a fumului și carbonizării și caracteristici anti-cădere.

Principiul de funcționare al acoperirilor de protecție

Principiul de funcționare al acestor acoperiri este următorul: pe măsură ce temperatura crește ca urmare a unui incendiu, vopseaua începe să se extindă în volum pentru a crea un strat gros care protejează elementul structural de încălzire și arsură. Stratul expandat este un carbon carbon format dintr-un număr mare de bule. După expansiune, caracterul separă elementul de oțel de mediul cu temperaturi ridicate, reducând creșterea acestuia în temperatură. Aplicarea corectă a vopselei este de cea mai mare importanță: un strat mai subțire nu ar oferi protecția corectă, precum și o suprapunere neregulată a mai multor straturi ar reduce sau împiedica expansiunea și, în consecință, eficacitatea vopselei.