In urmatorii cinci ani, putem asista la o egalizare a dobanzilor practicate in sistemul bancar pentru imprumuturile in lei si euro Creditul in euro este in continuare favorizat prin prisma tendintei de apreciere a monedei nationale.
Desi bancile arata in continuare retinere atunci cand e vorba sa taie din dobanzile active, excesul de lichiditate din piata interbancara din ultima perioada, care i-a facut sa suspine pe deponenti, s-a lasat cu reduceri ale randamentelor si pentru dobanzile creditelor in lei. Totusi, daca cel putin in acest moment mare parte din depozitele in lei poarta dobanzi real negative (inflatia in intervalul aprilie 2004-aprilie 2005 a revenit la 10%, in timp ce depozitele la termen au dobanzi de 7-9%), ecartul dintre dobanzile active si cele pasive se conserva la un linistitor (pentru banci) 8-10%.
Tentative de aliniere
Ofertele bancilor in ceea ce priveste creditele ipotecare au inceput sa se apropie pentru imprumuturile in lei si valuta (de la 9-10% pentru creditele in euro la 12-14% pentru cele in lei). Diferenta se mentine apreciabila daca ne raportam la dobanzile aferente creditelor de nevoi personale: 11-13% in euro si 18-20% pentru lei. In acest caz, daca ne-am imprumutat la o dobanda variabila in lei, aceasta s-ar putea reduce in urmatorii ani astfel:
– cu 3% in primul an de plata (2006): 2% efect al inflatiei reduse de la 7% la 5% si 1% pe baza concurentei si eficientizarii activitatii bancilor (o reducere a ecarturilor dintre dobanzile active si pasive practicate acum);
– 2-3% in 2007: 1% ca efect al scaderii inflatiei de la 5% la 4% si 1-2% pe baza ascutirii concurentei dintre banci;
– cate 1% in 2008, 2009, 2010, creditele de consum in lei ajungand in acest fel la dobanzi comparabile cu cele in euro din acest moment (11%).
Se scumpesc creditele in euro?
Este posibil ca economiile europene sa depaseasca in curand perioada de recesiune in care se afla de trei-patru ani si Banca Centrala (BCE) sa creasca treptat dobanda de interventie pana la 3%. Este greu de crezut totusi ca vom vedea niveluri de 4% sau peste cum sunt asteptate in SUA (3% actualmente), datorita faptului ca economia UE are deficiente structurale care ii afecteaza dinamica, limitand in acelasi timp si presiunile inflationiste.
Chiar daca creditele se vor scumpi in spatiul UE prin cresterea dobanzii fara risc a BCE, concurenta in crestere dintre bancile romanesti ar putea face ca acestea sa ramana la nivelul actual sau chiar sa scada usor, avand in vedere ca acestea sunt sensibil mai piperate ca in Vest (un credit ipotecar se ia in UE la dobanzi de 3-5%, in timp ce pentru un credit de consum acestea sunt de 6-8%). In plus, competitia dintre banci poate aduce in prim-plan argumentul refinantarii, titularii creditelor mai „vechi” avand astfel ocazia sa obtina alt imprumut, mai avantajos, in conditiile maturizarii pietei din Romania si scaderii riscului de ansamblu asociat persoanelor fizice si companiilor.
Concurs de scenarii
In 2004, cursul mediu calculat de BNR a fost de 40.530 lei, iar daca in acest an acesta se va situa sub 36.500 lei, putem consemna o apreciere record a leului, de peste 10% in termeni nominali. Desi cursul de schimb e folosit in continuare in procesul de dezinflatie, nu putem intinde cureaua in acelasi fel in umatorii ani (exportatorii risca sa sucombe rapid), astfel incat putem considera borna „36.000 lei” ca un nivel de referinta pentru cursul de schimb leu-euro in viitorii doi-trei ani, urmand ca dupa acest interval leul sa isi reia aprecierea, datorita convergentei preturilor cu cele din UE si castigurilor de productivitate.
Cu alte cuvinte, chiar si in ipoteza unor dobanzi asemanatoare, creditul in euro poate fi preferat mai departe celui in lei, mai ales in ceea ce priveste imprumuturile pe termen mai scurt de 10 ani. E drept, creditul in lei are vantajul ca exclude din start orice risc valutar (daca deficitele externe se adancesc, o reasezare a paritatii leu-euro peste 40.000 devine posibila).
