Recentele norme emise de BNR pentru limitarea riscului de credit dar mai ales masurile care se pregatesc-vezi limitarea imprumuturilor in valuta la un procent (2-300%) din capitalul propriu al bancilor-au trezit nedumerire in anumite medii, avand in vedere numarul mic de restantiei din prezent si gradul redus de indatorare a populatiei (5% din PIB, fata de peste 50% in spatiul UE).
Asta cu atat mai mult cu cat mare parte din venituri vin din economia subterana, deci capacitatea de rambursare e sensibil mai mare in anumite cazuri decat cele 40 de procente din venitul net.
Se neglijeaza insa un aspect la fel de important. Doar jumatate din romani pot fi luati in calcul in aceste statistici, populatia din mediul rural fiind departe de idea de credit si garantii bancare. Consumul e de fapt autoconsum aici, oamenii isi asugura din batatura traiul zilnic iar trocul e principala forma de comert.
La ce castiguri se poate aplica in acest caz limita de 30% din venituri pentru creditele de consum? La o proprietate medie de cateva hectare, si in lipsa banilor pentru asigurari, recoltele depind exclusiv de bunul Dumnezeu. Care nu e, din pacate, un girant credibil pentru banci.
Despre garantii reale nu are rost sa vorbim, societatile de asigurari refuza sa acopere riscurile unor constructii de chirpici.
Cu alte cuvinte, gradul de indatorare real ar trebui sa se refere doar la populatia activa din mediul urban; in acest caz, Romania, cu un procent de 10%, este destul de aproape de Cehia, Polonia si Ungaria, al caror scor este de 13-16%.
