Cota de piata reprezinta procentul vanzarilor unei companii pe o piata concurentiala, intr-o anumita perioada de timp. Cota de piata se calculeaza impartind volumul total al vanzarilor societatii pe parcursul perioadei de raportare, la vanzarile totale ale industriei in aceeasi perioada. Aceasta valoare este utilizata pentru a oferi o imagine generala a dimensiunii unei societati in raport cu piata si cu concurentii sai. Cota de piata a unei companii reprezinta „partea sa” din totalul vanzarilor in raport cu piata unde isi desfasoara activitatea. De exemplu, daca o companie vinde masini in valoare de 1 de milion de euro pe an, iar volumul total al vanzarilor de mașini este de 10 milioane euro, cota de piata va fi de 10%. Managementul unei companii se uita cu atentie la cresterea sau scaderea cotei de piata deoarece poate fi un semn al competitivitatii relative a produselor sau serviciilor companiei. Pe masura ce piata totala a unui produs sau a unui serviciu creste, iar o companie isi mentine cota de piata, inseamna de fapt vanzari si venituri in crestere.
Ce este cota de piata – Capacitate si indicatori
Piata reprezinta sfera de manifestare si confruntare a ofertei si a cererii si a realizarii lor prin intermediul vanzarii-cumpararii.
Cota de piata este unul dintre indicatorii de dimensionare a pietei si exprimǎ ponderea detinuta de o societate comerciala sau de un produs in cadrul pietei efective. Ea se calculeaza ca raport procentual intre volumul vanzarilor unei intreprinderi (sau cifra de afaceri a acesteia) pe o anumita piata si valoarea totala a tranzactiilor efectuate pe acea piata.
Capacitatea pietei
Marimea pietei intreprinderii, reprezentata cantitativ sau valoric, intr-o anumita perioada, reprezinta capacitatea acesteia. Modalitatile de masurare a acestei dimensiuni pot fi diferite, utilizandu-se diferiti indicatori:
Volumul vanzarilor, permite determinarea precisa a capacitatii pietei intreprinderii pentru ca, are la baza masurarea actelor de vanzare-cumparare in care au fost implicate produsele intreprinderii. Acestea se cunosc si exprima dimensiunea reala a marimii pietei. Pe baza acestui indicator se masoara foarte bine dimensiunea pietei efective, dar este mai greu de evaluat cea a pietei potentiale (se pot face previziuni, sau se pot realiza analogii, dar totul este realizat cu o anumita probabilitate).
Volumul ofertei, are in vedere masurarea potentialului productiv al intreprinderii, estimand volumul total al produselor ce pot fi realizate intr-un anumit interval de timp. Se poate face astfel o evaluare a capacitatii maxime pe care ar putea sa o aiba piata intreprinderii. Din pacate, aceasta evaluare nu ia in clacul si cererea pentru aceste produse pentru a avea o imagine asupra capacitatii efective. 
Volumul cererii, pentru produsele intreprinderii poate fi utilizat ca indicator doar in conditiile realizari unor cercetari directe selective. Pe baza acestora se poate determina potentialul de absortie al pietei pentru produsele intreprinderii. Utilizarea acestui indicator permite atat o evaluare a pietei efective cat si a celei potentiale. Acest lucru este avantajos pentru ca permite o comparatie cu situatia de fapt, pentru a putea identifica fructificarea oportunitatilor de piata prezente si viitoare
Cota de piata si Cota relativa de piata sunt doi indicatori care indica pozitia pe piata a intreprinderii, evidentiind capacitatea pietei intreprinderii relativ la capacitatile pietelor celorlalti competitori de pe piata. Evaluarea celor doi indicatori, se realizeaza prin calcularea procentului ce revine vanzarilor intreprinderii din piata totala, in cazul cotei de piata si prin raportarea cotei de piata a intreprinderii la cota de piata a celui mai puternic concurent al acesteia pe piata, in cazul cotei relative de piata. Determinarea capacitatii pietei efective si a pietei potentiale a intreprinderii, reprezinta un element important al caracterizarii potentialului intreprinderii in contextul pietei.
Aria teritoriala a pietei
Localizarea teritoriului pe care intreprinderea isi desfasoara activitatea este foarte importanta pentru ca permite concentrarea eforturilor intreprinderii pe zonele vizate. De exemplu, nu ar avea rost ca intreprinderea sa desfasoare o campanie publicitara utilizand suporturi publicitare (posturi de televiziune sau de radio, cotidiene etc.) cu o audienta nationala, in conditiile in care piata pe care isi desfasoara activitatea intreprinderea este una locala sau chiar regionala, spre exemplu. 
In determinarea zonelor optime pentru desfasurarea activitatii intreprinderii foarte importanta este determinarea populatiei totale ce isi satisface nevoile din acea zona. Pentru a determina cu acuratete acest lucru este necesara studierea fenomenului de gravitatie comerciala. Acest fenomen are in vedere faptul ca, in general, zonele atractive din punct de vedere comercial atrag clienti si din zonele invecinate.
Datorita acestui lucru, desi populatia de pe o anumita zona este cunoscuta, este necesar sa se realizeze anumit calcule, in vederea determinarii cat mai exacte a cererii potentiale (pentru anumite produse) dintr-o anumita zona. Pentru a studia fenomenul gravitatiei comerciale exista posibilitatea utilizarii a doua categorii de metode: deterministe si probabilistice. Dintre metodele deterministe de masurare, cea mai cunoscuta este „modelul determinist” al profesorului american W.J. Reilly (W.J. Reilly, The Law of Retail Gravitation, G.P. Putman & Sons, New York, 1931). Acest model pleaca de la premisa ca cererea pentru un anumit produs, al populatiei unei localitati mai mici (M) situata intre doua localitati mai mari (A si B), va migra catre cele doua localitati mai mari direct proportional cu populatia acestora si invers proportional cu distanta dintre localitatea mai mica si celelalte localitati.
