Cine afirma anul trecut ca e anormal ca actiunile romanesti sa fie comparabile, prin prisma indicatorilor bursieri, cu cele listate la bursele occidentale era privit ca un extraterestru. Starea de spirit si nu analizele sofisticate fac trendul la bursa, iar pretul actiunilor s-a apreciat si in primele luni ale lui 2005. De la sfarsitul lui februarie piata scade, iar cei care au intrat pe valul general de entuziasm vad cum castigurile li s-au topit ori, mai rau, sunt deja in pierdere. Pana unde ar putea scadea bursa? Greu de spus, avand in vedere apatia cumparatorilor, in tot cazul nu mai jos de pragul la care randamentul la dividend devine comparabil cu dobanzile la termen. De exemplu, in cazul SIF-urilor asta ar echivala cu o cotatie de 7-8.000 lei pe actiune.
Problema este ca avem deja dobanzi real negative pentru anumite scadente si prea putine alternative pentru banii din banci. Ce-i de facut daca nu ai suficiente economii pentru a demara o afacere sau pentru a te lansa in speculatii imobiliare? Pai mai nimic, toate gandurile frumoase despre dezvoltarea pietei de capital au ramas la faza de proiect. Sa le rememoram si sa ne enervam impreuna. Ni s-au promis titluri de stat la bursa, companii de utilitatti publice listate, obligatiuni ipotecare, pachet suplimentar din SNP, tranzactii in marja etc. In buna traditie autohtona au ramas insa la stadiul de retorica de intretinere, altfel spus frectie. Ce s-a intamplat cu pragul de detinere la SIF-uri e proverbial. Cum strangerea cvorumului necesar unei atari decizii e practic imposibila, s-a intentionat ridicarea acestuia la 1%, apoi 5% prin legea pietei de capital, apoi o lege speciala, incruntari ale CNVM catre sefii SIF etc. Avem insa tot 0,1%, iar de fiecare data cand in presa de specialitate s-a anuntat iminenta crestere de prag, cotatiile au crescut la bursa si s-au dezumflat in zilele urmatoare in lipsa unor decizii concrete.
De acord, chiar si in ipoteza existentei unor instrumente variate de investitii, romanii nu vor da navala peste noapte sa investeasca direct, lipsa de cunostinte elementare e cel mai mare obstacol in acest sens. Numai ca ar putea s-o faca prin intermediari, fondurile mutuale fiind preferate in statele dezvoltate de micii investitori pentru a pune bani de-o parte. Or, in Romania nici fondurile nu au prea multe solutii pentru a-si plasa banii.
Care sunt riscurile? Economiile pot migra triumfal spre consum, fenomen ce poate duce din nou la inflamarea preturilor. Ca si in urma cu doi ani, ar putea urma o noua curba ascendenta a dobanzilor pentru a stimula economisirea si o noua frana in calea creditului. E inutil sa spunem cu ce consecinte asupra atmosferei din mediul de afaceri si a investitiilor.
